Cum am ajuns aici si ce urmeaza acum?

Am 28 de ani, sunt intr-o relatie de ceva timp si la un moment dat incep sa se infiripe idei in legatura cu casatoria.

Articolul urmator este o fictiune, presarata cu fapte, sentimente si discutii reale.

Ma uit in urma si vad ca anul acesta cu ocazia tentativei de organizare a intalnirii de 10 ani de la terminarea liceului, am reusit sa regasesc (sau mai bine zis ei pe mine) o mare parte din colegii de liceu.

Unii sunt deja la al 2-lea sau al 3-lea copil, altii deabia s-au casatorit, altii urmeaza, altii ar vrea dar nu au gasit inca “jumatatea”, iar ultima categorie nici nu vor sa auda de casatorie.

Eu oare in ce categorie ma incadrez? Categoric in una din ultimele 3. Dar care ?

Nu am avut niciodata un “master plan”, sau un plan cincinal. O buna perioada de timp am trecut prin viata ca gasca prin apa, ne avand absolut nicio idee despre ce vreau sa fac peste o saptamana. Odata cu varsta mentalitatea s-a mai schimbat putin, probabil datorita maturizarii ( sau asa imi place sa cred ).

In ultimul timp, observ ca se in jurul meu (rude, prieteni, colegi), s-a raspandit o epidemie de casatorii.  Nu stiu exact cum sa reactionez, sa ma vaccinez preventiv, sau sa ma las prada epidemiei si desfraului sentimental. Cum nu prea imi sta in fire sa iau decizii radicale, nu m-am vaccinat.

Si acum ceva timp, m-a prins. Nu stiu cand, nu stiu unde (defapt stiu dar nu vreau sa va spun), dar m-am trezit intr-o dimineata cu un sentiment ciudat. Ce sa fie? M-am ingrijorat. Ca orice internaut care se respecta, am inceput sa caut simptomele pe internet. Dupa ceva investigatii, diagnosticul era clar.

M-am infectat… iubeam…

O boala incurabila in cele mai multe cazuri si care lasa urme grave, atunci cand dispare.

Ce a urmat a fost o operatie pe cord deschis, o operatie experimentala care s-a dovedit a fi reusita. Timpul a trecut, clipele zboara, sentimentele cresc, se diversifica si se sedimenteaza.

Dupa ceva timp , pentru unii mai mult, pentru altii mai putini, fie incepi sa simti ca vrei mai mult, ca vrei sa fii sigur ca va fi a ta pentru totdeauna, fie parintii, prietenii sau rudele o sa va pune intrebari din ce in ce mai dese despre casatorie.

Dupa primele 6 luni, am simtit ca ea este tot ce mi-am dorit vreodata si nu a mai trecut mult pana gandul la o eventuala cerere in casatorie a trecut fulgerator prin cap. Sunt insa destul de cerebral si analitic si am decis sa mai astept.

Acum insa, asteptarea a luat sfarsit.

Va urma… citeste si articolul urmator “Cererea in casatorie, un mix de imaginatie si planificare” !